Nu te mai autoflagela, ci acceptă-te așa cum ești. Cam așa ar suna un sfat pe care Andru din prezent l-ar da unui Andru de acum 1 ani – 1 an jumate, chiar și mai noob în ale improvizației decât cel actual.
Acest noob mergea destul de des să vadă spectacole de impro și, cu cât spectacolul era mai bun, cu atât mai mare era îndoiala lui de sine la final. Nu era vorba doar de o întrebare generică de tipul ”oare voi putea ajunge și eu vreodată la nivelul ăla?”. Era o îndoială care viza chestiuni particulare.
Mă uitam la Andrei Negoiță cum își folosește tot corpul pe scenă, la personajele făcute de Dan Miron sau de Adriana Bordeanu, la modul la care lucrează Dan Codreanu cu obiecte imaginare și la câte și mai câte alte lucruri făcute de mulți alți improvizatori. Și comparam ceea ce vedeam cu modul în care îmi foloseam eu corpul pe scenă, cu personajele făcute de mine sau cu modul în care lucram eu cu obiecte imaginare. Era o comparație în urma căreia ieșeam, în mod invariabil, prost. Foarte prost. Și ăsta era un prilej foarte bun de a mă gândi de ce mai continui să fac impro.
Nu aș ști să spun exact cum sau când, dar această dinamică s-a schimbat la un moment dat. Și nu pentru că acele comparații au început brusc să fie în favoarea mea. Ci pentru că mi-am dat seama că nu are sens să compar ceea ce improvizatori cu mult mai multă experiență fac cel mai bine cu ceea ce eu, improvizator cu puțină experiență, fac cel mai prost.
Eu în liceu am făcut profilul mate-info și, în anii de după, am stat să învăț cum să interpretez și să argumentez pe baza unor texte de lege. Am o ură viscerală pentru dans, pe care nu mi-o înfrâng decât în mod conștient și forțat și pentru 15 min pe ceas, ca să scap de gura prietenei mele. Ce naiba din ceea ce am făcut până acum ar fi anunțat deci o folosire plenară a corpului într-o scenă de impro? Absolut nimic.
Cu toții avem 20-30-117 ani în spate în care ne-am format ca oameni într-un anumit fel. E firesc ca acel fel, atât de cimentat, să fie cel care iese la iveală în impro.
Asta nu înseamnă că nu ar trebui sau că nu ar merita să introducem chestii noi în bagajul nostru. Ba da. Doar că mindset-ul ar trebui probabil să fie cel de flexibilizare a modului nostru de a fi, de a-l condimenta cu ceva cu care suntem mai puțin familiari (e.g. personaje), iar nu de negare a modului nostru de a fi și de a încerca o schimbare la 180°.
Toate articolele scrise de monica
Selecţia de spectacole !MPRO 2018
Echipa artistică de anul acesta, formată din Monica Anastase, Pavel Bârsan, Adina Sandu, Bogdan Untilă şi David Moscovici, a deliberat – selecţia pentru ediţia de anul acesta conţine următoarele spectacole:
Secţiunea Debut
Trupa ImproFun – Patru camere
Trupa Kazoo – Family tree
Trupa Random – Asssscat
Lor li se vor alătura:
Trupa Nevinovaţii – jocuri short form (Penitenciarul Mioveni – To be confirmed)
Trupa ImproTEEN – jocuri short form (Liceul Madgearu – To be confirmed)
Secţiunea Tematică
Trupa All In – Intraţi încălţaţi
Bogdan Untilă şi Adriana Bordeanu – Nevăzut
Trupa Jinx – Family Dinner
Recul – Familia Ou (spectacol de sketch comedy)
Vlad Pasencu, Adriana Bordeanu şi Bogdan Untilă – Triton
Trupa Backstage Boys – One Shot
Criteriile de evaluare la secţiunea Debut au fost:
Calitatea improvizaţiei şi sinergia echipei – max 70 p
Originalitatea propunerii de spectacol – max 30 p
Criteriile de evaluare la secţiunea Tematică au fost:
Potrivirea spectacolului propus cu tema ediţiei (Familia 2.018) – max 30 p
Calitatea improvizaţiei şi sinergia echipei – max 50 p
Originalitatea propunerii de spectacol – max 20 p
Membrii echipei artistice nu au evaluat spectacolele din a căror distribuţie fac parte, sau pe care le-au coordonat.
Am fost cu toţii foarte încântaţi de calitatea din ce în ce mai ridicată a înscrierilor pentru Festival – astfel, procesul de selecţie ne-a cauzat nu doar tensiuni şi discuţii nesfârşite, ci şi o promisiune: vom organiza un maraton în perioada premergătoare Festivalului, pentru a pune în valoare şi alte spectacole ce merită văzute şi promovate, dintre cele ce nu şi-au găsit locul în selecţia !MPRO. Revenim cu detalii cât mai curând!
Felicitări tuturor trupelor, spor la antrenamente!
A fi sau a nu fi în cap
„Bună seara! Noi suntem trupa X, bine ați venit la spectacolul nostru Y! Tot ceea ce veți vedea în seara asta este 100% improvizat! Nu avem scenariu, nu avem regizor, nu ne avem decât pe noi și pe voi, publicul. Pentru a începe spectacolul, vom avea nevoie de o sugestie de la voi, de un cuvânt… Z?! Mulțumim!” Și apoi lumina se stinge. Când se aprinde din nou, A și B fac o scenă despre ceva, în timp ce C, D şi E stau pe margine. Sunt șanse foarte mari ca pentru întreaga trupă sintagma „nu fi în cap” să fie printre cele pe care le-au auzit cel mai des în impro. Dar ce înseamnă asta? Ce înseamnă să fii în cap și unde ar trebui să fii dacă nu acolo?
Să ne gândim pentru început la A și la B, cei care sunt efectiv în scenă. A și B sunt oameni. Eh, și ei ca oameni se judecă pentru alegerile pe care le fac și pentru gândurile pe care le au. Până la urmă, de ce n-ar face-o? Stau și manevrează niște obiecte imaginare pentru a opri o inundație imaginară, cauzată de o gaură imaginară într-un baraj imaginar. Totul în fața unor oameni cât se poate de reali, cunoscuți sau nu care, nu-i așa, judecă și ei. Cum să le ceri bieților A și B să nu se gândească la lucrurile astea în timp ce sunt pe scenă și să nu fie, deci, în cap?
Simplu. Pentru că nimănui nu îi pasă (credits Bogdan Untilă). Gândul ăsta e printre cele care m-au ajutat cel mai mult în impro. Nimănui nu îi pasă. Ce vreau să spun cu asta?! Mai țineți minte toate nopțile alea când nu puteați dormi pentru că ați văzut un film prost/o piesă de teatru proastă/un spectacol de impro prost/un sex show prost cu un măgar, un fagure de miere și un pitic? A, nu?! Oare de ce? Pentru că suferim cu toții de sindromul protagonistului. Cu toții, când punem capul pe pernă, ne gândim la viața noastră, la problemele noastre, la alegerile noastre. Și, pe cât de trist sună asta, asta înseamnă totodată că toți ceilalți oameni de pe planetă nu se gândesc la problemele noastre, ci la ale lor.
Particularizând, asta înseamnă că nimeni din publicul lui A și al lui B nu se va gândi în noaptea aia la ce au făcut A și B pe scenă. Chiar și cele mai proaste spectacole de impro ever nu prilejuiesc decât discuții de câteva minute între oamenii din public. Aşadar, premisa de la care pleacă A și B e falsă. Publicul nu este acest big bad wolf pentru simplul motiv că acest lup nu te mănâncă, ci cel mult te bârfește preț de câteva minute la un mic și o bere. Și atunci ce sens are ca A și B să pună nesănătos de multă presiune pe ei? Cu siguranță că e bine ca A și B să vrea ca spectacolul lor să iasă bine și ca publicul să se simtă, și el, tot bine. Dar probabil că e sănătos pentru A și B să își reamintească din când în când că nu pot controla ceea ce gândește sau ceea ce simte publicul. Pot controla doar ceea ce fac ei. Și, în acest context, probabil ar fi mult mai bine pentru ei să aibă atenția în scenă, pe partener. Deci la întrebarea ”unde ar trebui să fie dacă nu în cap?”, probabil că răspunsul este că A ar trebui să fie în B și B în A. Metaforic vorbind, nu la propriu.
Dar ce fac ceilalți eroi ai noștri – C, D şi E – în timpul ăsta? Ei stau pe margine și poate că își intră în cap altfel. Poate că C se gândește ”cu ce aș putea să intru? Vreau să fie ceva funny și mișto de tot”. Poate că D se gândește că el nu prea a intrat în spectacole până acum și că și-a propus ca în spectacolul ăsta să intre foarte des, cu orice preț. Ceea ce au însă în comun C și D este că ambii se gândesc la propria persoană în contextul în care ar fi probabil mai util să se gândească la alte persoane. La A și B, mai exact. Pentru mine ceea ce simt că funcționează dacă sunt C, D sau E este să văd dacă A și B se simt inconfortabil, dacă s-au împotmolit și, dacă da, să încerc să îi ajut. Poate cu o informație, oricât de mică, pentru a le da ceva de care să se agațe. Poate pur și simplu cu tăiatul scenei, ca toată lumea să își poată da un reset.
Disclaimer: Nu am impresia că pot da lecții de impro altora – nu mă simt îndreptățit să fac asta nici prin prisma experienței, nici prin prisma a ceea ce fac eu pe scenă. Am vrut doar să împărtășesc unele lucruri care simt că m-au ajutat pe mine, în speranța că mai sunt și alte persoane pe care le-ar putea ajuta. Și am mai scris articolul ăsta pentru că e noapte și nu pot să dorm pentru că mă gândesc la un sex show prost pe care l-am văzut, cu un măgar, un fagure de miere și un pitic.
Disertaţia, actoria şi improvizaţia
Există improvizatori care cred că niște cursuri de actorie te pot ajuta să devii un improvizator mai bun. Nu neg, ajută, dar nu despre asta vreau să vorbesc aici.
La polul opus, există mulți actori care se feresc de improvizație și nu vor să aibă de a face cu ea. În mare parte pentru că improvizația are o oarecare conotație negativă în teatru, „lasă că improvizăm noi ceva” implicând faptul că lipsește regia și „trebuie să ne descurcăm cumva”. Din câte am observat, cei care nu văd improvizația cu ochi buni sunt ori cei foarte fixiști, care vor ca lucrurile să iasă ceas, așa cum au fost repetate, ori cei care sunt nesiguri pe rolul pe care l-au construit și improvizația le oferă și mai multă nesiguranță; persoane care se trezesc că mai au 15 secunde de melodie după ce au terminat de spus textul și stau degeaba în scenă pe motiv că „nu e frumos să improvizezi”.
Eu sunt de altă părere – că e frumos! De aceea pentru disertația mea am ales să vorbesc despre improvizația în teatru, cum te poate salva și cum îți poate ușura munca. Pentru că oricât de fixist ai fi, inevitabil te vei întâlni cu accidentul scenic, când lucrurile nu merg așa cum au fost plănuite, și te trezești nevoit să improvizezi. Și de altfel, formula e simplă. Din sfânta treime unde-cine-ce, ți se schimbă ce-ul. Dacă ești stăpân pe personajul tău, ar trebui să fii în stare să-ți dai seama cum să faci o acțiune nouă fără să pară ruptă de tot ce înseamnă personajul tău.
Dar nu trebuie să vedem improvizația ca ceva ce apare ca o necesitate în momentele proaste ale unui spectacol. Am lucrat un spectacol întreg folosind principii de longform, iar asta face mult mai ușor dezvoltarea unui personaj și unei scene comice. Reciclează, supraacceptă, supralicitează, caută elementul neobișnuit și pune-l în valoare. Bam. Atât. Îmi dau voie să mă joc și să încerc lucruri noi de fiecare dată când construiesc un personaj nou, până la urmă ajung la varianta ideală și o bat în cuie.
Așa că dragi actori, improvizați. E frumos.
Efectul de dezinhibare
Faptul că apetitul pentru arta improvizației teatrale este în plină ascensiune în România știam încă de la scrierea proiectului, motiv ce ne-a impulsionat să materializăm proiectul „Maydays în România”.
Însă, cine vor fi participanții la taberele de creație !MPRO days with The Maydays din Constanța și Sibiu a reprezentat un challenge până la închiderea înscrierilor.
Rezultatul a fost unul neașteptat, formându-se grupe din oameni din diverse orașe autohtone, dar și din afara țării, cu o varietate de tangențe cu improvizația, sau doar dorința de a experimenta – numitorul comun a fost cu siguranță pasiunea pentru teatrul creat pe loc.
Care au fost feedback-urile lăsate de participanții alături de care am implementat primul proiect de acest gen din România? Vă invităm să le parcurgeți în continuare:
„Trainerii Jen, Liz, James și Joe ne-au câștigat repede încrederea și simpatia prin profesionalismul și spontaneitatea de care au dat dovadă”
„Aprofundarea efectului de dezinhibare m-a ajutat să devin mai liberă și mai sinceră în exprimare”
„Participarea în tabără mi-a deschis interesul pentru participarea și la alte workshop-uri de improvizație”
„Lucrul în echipă și dinamica grupului mi-au alimentat curiozitatea și energia de a rămâne permanent activ”
„Apreciez diversitatea exercițiilor aplicate pe situații concrete, dar și turul ghidat al orașului care ne-a făcut să cunoaștem mai bine locul, şi să ne relaxăm și să ne distrăm împreună”
„După încheierea workshop-urilor rămânea dorința de a aplica tehnicile învățate, de a începe unul nou, de a exersa intens înainte de spectacol, de a te bucura de noile cunoștințe.”
„Faptul că am fost pe scenă reprezintă pentru mine o experiență unică pe care nu mă gândeam că o voi trăi vreodată”
„Datorită trainingului improvizatorilor britanici, trăirile avute pe scenă nu au fost înfiorătoare, ba dimpotrivă, ne-am simțit ca un grup omogen și prezent 100%; bineînțeles micile blocaje au fost și ele prezente…”
„M-am simțit actor pentru câteva zeci de minute, iar momentele petrecute pe scenă au zburat ca prin minune, rămânând gândul de a reveni”.
Overall, timpul petrecut împreună cu cei patru membrii de la „The Maydays” este unul valoros pentru toți cei prezenți în tabără, hrănind dorința de a repeta experiența trăită.
Noi, organizatorii, le mulțumim tuturor pentru participare și le suntem recunoscători pentru aportul la dezvoltarea comunității de improvizaţie din România. Pe data viitoare! 🙂
Ediţia a şasea: Familia 2.018
Ceasul a bătut, consiliul s-a întrunit, iar planetele au decis ca este potrivit să dăm toate (aproape toate) detaliile despre !MPRO 6.
Pentru început… când şi unde? Ne revedem între 7 și 11 Noiembrie la Teatrul Național București în Sala Media!
Structura festivalului
Anul acesta vedem în cadrul !MPRO 20 de spectacole, după cum urmează:
• 5 spectacole Open stage – Scena e deschisă. Participă cine vrea, indiferent de nivelul de experiență
• 4 spectacole de debut – Primul nu se uită, şi e cu atât mai dulce în cadrul Festivalului
• 6 spectacole cu tematică – Tema este Familia 2.018. Detalii mai jos 😀
• 3 spectacole internaționale – Trainerii invitați de peste mări predau şi prin exemplul personal
• 2 spectacole experimentale – Doi din trainerii internaţionali vor crea pe parcursul festivalului câte un spectacol cu improvizatori români experimentaţi
Ateliere
Avem 10 ateliere împărțite pe două categorii de experiență după cum urmează:
• Nivelul 1 de experiență (0-1 ani) – 3 ateliere cu traineri străini + 4 ateliere cu traineri români
• Nivelul 2 de experiență (1-4 ani) – 3 ateliere cu traineri străini + 2 ateliere cu traineri români
Un pic de mister nu strică, așa că atelierele și trainerii vor fi anunțați #încurând.
Evenimente adiacente
• !MPRO Talks – continuând seria deja începută, în Festival vom discuta cu unul sau mai mulţi invitaţi speciali, despre tema Festivalului şi despre improvizaţie.
• Spectacole de promovare – În scopul de a răspândi improvizația vom avea 3 spectacole în 3 licee din Bucureşti şi 3 spectacole în 3 cartiere din Bucuresti.
Echipa artistică
• Monica Anastase
Actriţă şi producător de teatru, îndrăgostită la prima vedere de improvizaţie, membră a trupei Improvisneyland.
• Adina Sandu
Lucrează în organizarea și livrarea de programe educaționale atât pentru tineri, cât și pentru adulți. A decis să facă încă un pas înspre !MPRO, alăturându-se echipei de organizare.
• Bogdan Untilă
Actor, improvizator, coach, în 2015 a înființat Recul și a lucrat cu majoritatea trupelor din țară.
• David Moscovici
Game design, analiză de policy, coaching, debate – David face orice e nevoie. Acum contribuie pentru din ce în ce mai mult conținut improvizat de calitate.
• Pavel Bârsan
Actor de toate felurile și mediile, improvizator serios și dramatic, pasionat de muzică, filme și fotbal.
Tema festivalului: Familia 2.018
Sau familia în 2018. Acum. Azi. Și mâine.
De ce .018? Pentru că sărim din update în update. Tehnologia a evoluat și societatea consumă următorul produs fără să apuce să-l digere pe cel precedent. Ce impact are smartphone-ul asupra cinei în familie? Cum ne poziționăm legat de rata mare de emigranți? Cât de importantă e tot mai importanta carieră și cum o echilibrăm cu viața de familie? Unii văd familia în echipa de la birou sau în comunitatea din care fac parte.
Ceva e altfel. Ce anume?
Acestea sunt doar câteva din direcțiile pe care le putem explora și așteptăm cu nerăbdare să vedem ce întrebări o să își pună, cum o să abordeze tema și ce spectacole o să înscrie trupele formate din improvizatori români.
Invitații festivalului
• Mick Napier
Fondatorul Annoyance Theatre, Mick Napier este o forță creativă și inovatoare în comedie, improvizație și teatru.
• Kevin Mullaney
Predă improvizație de peste 20 de ani, de la iO Theatre în Chicago la UCB Theatre în New York și acum la Improv Resource Center în Chicago.
• Jennifer Estlin
Actriță și producătoare, a călătorit pentru doi ani cu Second City National Touring Company. Acum este președinte, producător executiv și proprietar al Annoyance Theatre Chicago.
• Lee White
Originar din Winnipeg, Canada, acum locuiește în Berlin. S-a făcut cunoscut prin faimosul duo de improvizație numit CRUMBS.
• Savvas Thoma
Percuționist din Larnaca, Cipru, Savvas vine la Bucureşti ca jumătate dintr-un duo cu Monica Anastase, amândoi fiind parte din proiectul european Our Lives.
Calendar
28 Mai – 31 iulie 7 august: Înscrieri pentru secţiunile Debut, Tematică şi Experimental.
1 8 august – 15 august: Selecția spectacolelor
16 august: Anunțarea spectacolelor selectate
16 august – 16 octombrie: Echipa artistică oferă mentorat trupelor din secţiunile Debut şi Tematică
7-11 noiembrie: !MPRO ediția 6
Atât pentru acum. Citește și răspândește, facem tot ce putem sa răspundem la orice întrebare. Până atunci ne vedem la următorul !MPRO Talks, la spectacolele celor de la Maydays, la următorul Drop-In Class sau următoarea petrecere We Love IMPRO.
Sau prin comunitate. Acum mereu se găsește impro pe undeva 😉
!MPRO Drop-In Class
Din luna mai introducem un nou concept sub umbrela !MPRO: Drop-In Class este un atelier destinat atât celor care nu au improvizat niciodată, cât și improvizatorilor care vor să regăsească prospețimea de la început.
Atelierele vor avea loc o dată pe lună, şi niciunul nu va semăna cu celălalt, experiențele fiind unice: spațiul, trainerul și temele propuse – vor fi diferite. Un singur lucru vor avea în comun: calitatea ridicată a trainerilor şi o experienţă de învăţare relaxată.
There are no strings attached!
– Participarea este gratuită!
– Nu este nevoie de înregistrare. Așa cum spune și titlul, tot ceea ce trebuie să faci este să apari*.
– Ai nevoie doar de bună dispoziție și curiozitate.
Pentru primul workshop, ce va avea loc în data de 2 mai la Centrul Educaţional Ibsen, tema este: ASCULTARE, iar trainerul este Vlad Pasencu.
Mai multe detalii despre primul atelier aflaţi de aici.
Mai multe despre Vlad, pe: https://www.linkedin.com/in/vlad-pasencu-240484141/
Dacă aveți nevoie de informații suplimentare: 0743.698.720 (Mădălina).
*Pot participa maximum 14 persoane în mod activ, restul pot asista în limita locurilor disponibile și vor avea prioritate la următoarele ateliere.
Atelierul este adresat persoanelor care nu au mai improvizat niciodată, cursanților în improvizație, cât și improvizatorilor.
Vârsta recomandată: între 18 ani și 90+.
**Acest atelier face parte din seria evenimentelor IMPRO si We Love Impro, ale căror scop final este de a promova teatrul de improvizaţie şi de a susţine !MPRO – Festivalul Naţional de Improvizaţie. Mai multe detalii pe www.improfest.ro/workshops.
!MPRO Days with the Maydays
În perioada 17 – 27 mai !MPRO are plăcerea să găzduiască patru dintre membrii trupei britanice Maydays în România, într-o tabără de impro şi cunoaştere.
Pe parcursul celor zece zile Jenny, Liz, James şi Joe vor susţine workshop-uri pentru improvizatorii români, vor afla câte ceva despre cultura locală, şi vor juca spectacole inspirate din experienţele lor. Toate acestea în trei oraşe mari: Constanţa, Sibiu şi Bucureşti.
Dar cine sunt cei patru?
Jen Rowe este actriţă, artist de voce, scriitoare şi trainer, improvizează cu trupa Impromptu Shakespeare şi s-a antrenat la Second City şi Annoyance Chicago.
Liz Peters a studiat actoria la Mountview Academy of Theatre Arts şi face parte din Ohana – The European Improvisers Project.
James Whittaker a jucat teatru clasic pe West End, cântă în Grim’s Dyke Opera, şi îşi face timp să improvizeze cu o inteligenţă artificială în Improbiotics Ltd.
Joe Samuel este muzicianul celor de la Maydays, pianist de muzică clasică şi violinist, iar împreună cu Heather Urquhart, a scris “Sing It”, o carte despre impro muzical.
Atelierele susţinute de ei au teme precum „Your body thinks before your brain”, „Singing for the terrified”, „Human connections” ş.a., iar înscrierile încep din 10 aprilie.
Detalii privind taberele de la Constanţa şi Sibiu, şi atelierele de la Bucureşti – aici.
Detalii privind spectacolele – aici.
Proiectul este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, şi susţinut de partenerii noştri BIS Teatru, Teatrul de Stat Constanţa, Godot Cafe Teatru şi UNATC.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
The Bat la Earth Hour
Nu știu câți dintre voi ați auzit, dar sâmbăta trecută, pe 24 martie, a avut loc cea de-a unsprezecea ediție a Earth Hour, un eveniment organizat anual de către WWF (World Wide Fund for Nature), cu scopul de a încuraja comunitățile să renunțe la tot ce ține de curent electric timp de o oră.
Ei bine, evenimentul s-a ținut și de data asta în București, într-o locație foarte drăguță din Palatul Universul, și, spre bucuria noastră, am fost invitați să ținem un show de improvizație fix în ora oficial desemnată ca fiind Earth Hour. Și ce show de improvizație se potrivește mai bine cu ideea de întuneric decât… The Bat?
Ideea a prins foarte bine atât în rândul organizatorilor cât și a echipei de improvizatori care s-a format în doi timpi și trei mișcări. Apropo, pentru cei dintre voi care nu au auzit de acest format, The Bat e un long form improv care se petrece exclusiv în întuneric, un fel de teatru radiofonic improvizat care invită la scene nebune și efecte sonore care substituie ceea ce nu poți arăta.
Hai să vorbim un pic și despre echipă: Adina Sandu, Dianina Andrei, Florin Lungu, Andrei Negoiță și George Dumitru sunt cei care s-au activat și care, cu mult curaj și minimum de repetiții (unde minimum = deloc), s-au avântat și au creat un show strict audio în care vârcolaci, urși polari și tineri asupriți de părinți ajung să se întâlnească într-o pădure… Da, știu, să povestești un spectacol de improvizație te face să pari un nebun delirant…
A fost un show scurt și intens care, sperăm noi, a fost pe placul publicului care a fost alături de noi pe tot parcursul acestei aventuri fantastice. Sperăm să venim și la anul și să creăm noi povești… pe întuneric!