Au fost odată unsprezece prieteni buni, care locuiau în ţinutul Impro. În acest ţinut totul era improvizat. Dacă ţi-era sete te făceai că iei un pahar şi o sticlă, turnai în pahar băutura şi pe măsură ce te hotărai dacă e suc de grepfruit sau bere, ele apăreau la tine în mână şi puteai să bei. Dacă vroiai să ajungi acasă şi te dureau picioarele, te făceai că te urci pe un cal şi el apărea sub tine. Dacă te simţeai singur începeai să vorbeşti cu cineva şi acel cineva apărea în faţa ta. Aţi prins idea. Şmecheria era să îţi imaginezi cât mai clar ceea ce îţi doreai să apară, fiindcă altfel se puteau întâmpla multe accidente, puteai crea cai foarte scunzi şi graşi sau oameni fără mâini şi picioare. Dar asta e altă poveste.
După cum vă spuneam, în acest ţinut trăiau unsprezece băieţi şi fete, prieteni între ei. Fiecare se antrena zi de zi pentru a deveni mai bun la a-şi imagina lucruri şi, astfel, a le crea. Jamie îşi construise doar cu puterea minţii un ou uriaş, în care lucra alături de angajaţii săi. Suzie, fiindcă îi plăcea fisticul, găsea la tot pasul punguliţe din care putea ronţăi ziua întreagă. Richard se autointitulase rege şi putea prânzi alături de frumoasa lui regină doar pui la cuptor, aşa cum îi plăcea.
Fiecare dintre ei îşi făcuse o viaţă frumoasă şi totuşi, niciunul nu era mulţumit pe deplin. Le lipsea ceva şi nu ştiau ce. Aşa că se hotărâră toţi să plece într-o lungă călătorie până la Vrăjitoarea din Il, despre care auziseră ei că poate să îţi dăruiască ce îi ceri. Singura problemă era că nu ştiau ce să ceară, dar s-au gândit că marea vrăjitoare, cu înţelepciunea ei îi va ajuta şi cu asta.
Zis şi făcut, şi-au imaginat fiecare un mijloc de transport şi au pornit la drum, ba pe cal, elefant, monociclu, sau într-un Ferrari. Au trecut prin multe aventuri până au ajuns la vrăjitoare, dar au ajuns cu bine şi ea i-a primit cu braţele deschise.
Când a aflat ce îşi doresc, a zâmbit şi s-a scărpinat în frumosul ei păr albastru, ce îi atârna până la pământ, până i-a venit o idee. I-a pus pe toţi la treabă, rugându-i să o ajute să sape o fântână. Tot ce trebuiau să facă era să nu stea niciunul pe margine, ci să ajute cu ceva în orice moment, forţându-i astfel să lucreze împreună.
Cei unsprezece s-au apucat de treabă, iar ea se învârtea gânditoare în jurul lor. După ce au terminat şi s-au servit fiecare cu apa proaspătă scoasă cu atâta trudă, Vrăjitoarea din Il, le-a zis fiecăruia cum să fie de atunci. Lui Lenard, care condusese toată operaţiunea i-a spus să devină mai umil, lui Tim, care era cel mai agitat şi a adus cele mai multe pietre de râu i-a spus să fie calm, reţinut şi să vorbească mai puţin şi tot aşa. După ce a terminat cu împărţirea calităţilor, cei unsprezece au întrebat-o într-un glas “Faci tu o vrajă ca noi să avem toate aceste calităţi?”. Iar Vrăjitoarea răspunse: “Nu este nevoie, sunteţi din Impro. Improvizaţi-vă!”.
Şi cam asta a fost ce am învăţat de la workshopul Characters ţinut de Inbal Lori. Să adoptăm posturi, expresii, voci, ritmuri, atitudini ce nu ne vin natural, pentru a ne dezvolta, a crea personaje bine conturate, interesante şi puternice. Să ne aruncăm cu încredere, fiindcă toate astea sunt în noi, să lăsăm corpul să ne inspire. Astfel vom deveni improvizatori, actori, oameni mai buni.
