La IMPRO este o stare aparte şi multă energie. Pe scenă şi în public, deopotrivă. Cred că fiecare festival de artă şi cultură are o vibraţie a sa particulară. Aici se simt din plin bucuria, degajarea, curiozitatea care abia aşteaptă să vadă improvizatorii cum îşi construiesc poveştile şi personajele pe scenă.
Aseară am descoperit două trupe de improvizaţie, Marţienii şi Improvice şi am revăzut un actor tânăr care cred că va avea multe de spus în continuare pe scenă, Ştefan Huluba.
Aseară am văzut talent şi multă energie pe scena Teatrului Naţional Bucureşti.
Fiecare show a durat 40 de minute, improvizatorii nu depăşesc acest timp şi nici nu lasă poveştile neterminate. Nu ştiu cum reuşesc, nu se uită niciunul la ceas, dar îşi încheagă personajele şi ţes intrigile astfel încât să ajungă la final fix după 40 de minute de la intrarea în scenă.
Povestea construită de Marţienii a fost despre vanitate, putere şi interese personale. A fost captivantă, plină de umor, iar artiştii amatori din scenă au demonstrat că nu trebuie să fii actor cu acte ca să ai talent, inspiraţie, să fii spontan şi expresiv.
Au urmat cei de la Improvice care au prezentat un format de improvizaţie diferit de ceea ce văzusem anterior. Show-ul lor a fost despre iubire, despre începuturi, despre schimbare pe o structură formată din mai multe scene care s-au întâlnit în anumite puncte. Actorii au adăugat şi puţin suspans în jocul lor, făcând totul mai interesant pentru public.
Seara mea la IMPRO s-a încheiat cu show-ul susţinut de Ştefan Huluba, „…ish”, care a fost „cireaşa de pe tort” pentru mine. Spectacolul gândit şi jucat de el este un experiment curajos care mi-a revelat faptul că expresivitatea şi talentul pot înlocui cu succes replici elaborate.
Voi merge şi astăzi la IMPRO pentru o nouă doză de bună dispoziţie şi mult umor de calitate.