Recunosc, îmi place să descopăr ceva nou. În special îmi place să descopăr ceva nou despre oameni, şi dacă acei oameni sunt improvizatori sau îmi sunt prieteni sau pur şi simplu oameni dragi mie, atunci plăcerea descoperirii este cu atât mai vie şi mai accentuată. O astfel de plăcere am resimţit-o duminică pe 25 martie, la a doua întâlnire !MPRO Talks.

În prima parte am avut ocazia să îl ascultăm pe Radu Ciobănaşu, şi să descoperim pasiunea lui pentru lectură, să ne bucurăm că avem cărţi în comun care înseamnă mult pentru noi (precum Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov). Am avut şi ocazia să ne notăm câteva cărţi pe care poate vrem să le punem pe lista de „to-read”, venind cu recomandare puternică de la cineva drag.
Am fost apoi atraşi de Alina Bucşa într-o discuţie despre universul propriu şi cel comun şi despre cum preconcepţia noastră că am fi mici şi neînsemnaţi este de fapt eronată, pentru că, oricât de mici am fi, tot avem un impact asupra noastră, asupra altor oameni şi asupra mediului înconjurător.
În încheiere Adina ne-a vorbit despre spaţiul intim, despre bariere, despre ziduri exterioare (pe care şi astăzi se află inscripţionate numele unor persoane celebre) şi ziduri interioare (pe care noi ni le construim şi este responsabilitatea tot a noastră să le deconstruim cărămidă cu cărămidă). Am simţit că toţi cei prezenti ne-am conectat: între noi, cu Radu, Alina şi Adina şi că cei trei au căpătat mai multă formă, au mai câştigat un pic de spaţiu în minţile şi sufletele noastre.

În a doua parte (difuzat live pe Facebook) am avut plăcerea şi onoarea să conduc discuţia moderată, cu Miki Georgescu şi Andrei Negoiţă, în special despre improvizaţie, pornind de la început (cum au început cei doi improvizaţia) şi trecând prin subiecte precum ce înseamnă improvizaţia pentru ei, cum recunoaştem improvizaţia bună, dacă spaţiul în care se joacă influenţează improvizaţia şi cum, etc. Am avut ocazia să îi întreb pe cei doi lucruri despre care de mult voiam să discutăm şi mi-a făcut deosebită plăcere discuţia. Unul din momentele cele mai savuroase pentru mine a fost conversaţia despre spectacole nereuşite şi cum ne repliem în sau după astfel de momente.

Andrei a spus că oamenii vin să vadă spectacole de improvizaţie ca să se distreze, să vadă oameni cum se simt bine pe scenă şi se distrează şi ei la rândul lor. Aş adăuga la asta că, poate, unii oameni vin şi să îi cunoască mai bine pe improvizatori, ca oameni, în „mediul lor natural”. Pentru scopul cunoaşterii acum avem şi !MPRO Talks.
Abia aştept următoarea întâlnire!