!MPROnews

Au fost odată unsprezece prieteni buni, care locuiau în ţinutul Impro. În acest ţinut totul era improvizat. Dacă ţi-era sete te făceai că iei un pahar şi o sticlă, turnai în pahar băutura şi pe măsură ce te hotărai dacă e suc de grepfruit sau bere, ele apăreau la tine în mână şi puteai să bei.

La IMPRO este o stare aparte şi multă energie. Pe scenă şi în public, deopotrivă. Cred că fiecare festival de artă şi cultură are o vibraţie a sa particulară. Aici se simt din plin bucuria, degajarea, curiozitatea care abia aşteaptă să vadă improvizatorii cum îşi construiesc poveştile şi personajele pe scenă.

Vineri seară am avut ocazia să iau parte, pentru prima oară în viața mea, la câteva spectacole de improvizație, în a doua seară IMPRO.

În cea de a doua zi de IMPRO Fest am descoperit de ce îmi place improvizația. Și pentru că obișnuiesc să folosesc metafore pentru a descrie anumite lucruri, simt să spun că improvizația e ca o rochie făcută la comandă de un designer.
E specială tocmai pentru că e unică.

Am participat la workshopul Walk Like A Woman, ţinut de Orla McGovern unde am învăţat că există o mulţime de stereotipuri despre bărbaţi şi femei create şi multiplicare de media care au foarte puţină legătură cu realitatea şi care ne aduc doar neplăceri.

Ador filmele, iar piesele de teatru mă fascinează, deși reușesc doar foarte rar să ajung la câte o piesă. Nici improvizația nu îmi era străină. Știam despre ce e vorba, dar până la cea de a treia ediție de IMPRO Fest nu reușisem să văd niciodată un show de improvizație. A fost dragoste la prima vedere!

Ieri am fost la unul din workshop-urile de improvizație din cadrul festivalului Improfest. Deși nu am participat la el, ci doar am asistat, în liniște, dintr-un colț al sălii, pot spune că nu am plecat de acolo fără să fi învățat câteva lucruri interesante, care pot fi aplicate și în viața de zi cu zi.

Pentru a juca un long form trebuie să încetineşti ritmul, să normalizezi o situaţie dacă devine prea dramatică, să te întorci la o poziţie neutră pentru a putea acţiona din nou.

Ce au în comun baletul și improvizația? Poantele. Și la propriu, și la figurat. Vizualizează o balerina care pășește rapid pe vârfuri, ca și când ar pupa podeaua, care ridică elegant un picior pentru a desena un semicerc în aer, care o ia la fuga de-alungul scenei, sare și face șase piruete consecutive.