Privilegii
In urmă cu aproximativ 12 ani mă aflam în dreptul uneia din ieşirile Sălii Palatului, după unul din concertele din cadrul Festivalului George Enescu. In spatele meu, un domn cu părul cărunt, îmbrăcat la costum, mi se adresează, clătinând dezaprobator din cap : – Ce a fost nenorocirea aia* ? Nici nu se poate numi muzică… – … Citește în continuare Privilegii
Gânduri despre o seară de impro
De mult timp nu m-am mai ocupat cu teatrul de improvizaţie. Am importat acest tip de teatru în urmă cu vreo 15 ani, am făcut primele cursuri de impro la UNATC, am înfiinţat prima trupă. Toate acestea au diseminat într-un fenomen, aşa cum mi-l şi închipuisem văzând cum se întâmplase la alţii. Spun toate astea … Citește în continuare Gânduri despre o seară de impro
Sing It! mi-a mers la suflet
Fac improvizație de 10 ani, cel puțin într-un cadru organizat. Iar muzica este viața mea de când mă știu; Îmi place foarte mult să ascult muzică, dar și să cânt, deși nu o fac chiar strălucit. Am ajuns să particip la atelierul muzical, ținut anul acesta de Heather și Jules de la trupa britanică de … Citește în continuare Sing It! mi-a mers la suflet
Pasiune şi Succes
Cei care aleg calea teatrului folosesc cartea tare a Pasiunii. „Fac ce-mi place” este atât Visul pe care îl urmează, cât şi salteaua pe care cad atunci când soldul bancar se încăpăţânează să rămână nesatisfăcător. Bănuiesc că există undeva un studiu făcut de cercetători serioşi (probabil britanici) despre beneficiile pe termen lung ale celor care … Citește în continuare Pasiune şi Succes
Magia improvizaţiei
Teatrul Naţional. Sala Media. 10 minute înainte de spectacol. Mădălina, Anca, Lidia, Ciprian, Bogdan (improvizatori), Iulia (muză) şi Cristi (prezentator), şapte marţieni amatori, aşteaptă cu inima cât un purice să intre pe scenă. Nu ştim cum va fi. Chiar nu ştim. Nici un improvizator nu are idee care va fi personajul său, unde se va … Citește în continuare Magia improvizaţiei
Cum am ajuns să improvizez
Improvizez din: 2012. Trupa din care fac parte: ImproVICE. O scurtă introducere a debutului personal în improvizaţie: Când m-am apucat de impro, în martie 2012, am făcut-o din motive care nu aveau nicio legătură cu improvizația. Voiam să ies din casă și să mă bag în seamă cu fete. Știam că pot să fiu amuzant, … Citește în continuare Cum am ajuns să improvizez
„Pare că l-ați scris înainte…”
Improvizația e simplă. În ultima vreme mi se pare că teatrul de improvizație seamănă tot mai mult cu un sport. Nu partea cu competiția, în privința ei am rezerve pe care o să le detaliez, poate, cu altă ocazie. În schimb, ceea ce face lucrurile similare este noțiunea de echipă care participă în realizarea spectacolului. … Citește în continuare „Pare că l-ați scris înainte…”
Cum am ajuns să improvizez?
Improvizez din: 2010, cu pauze. Eu și improvizația avem uneori status-ul „It’scomplicated”. Trupa din care fac parte: iELE O scurtă introducere a debutului personal în improvizaţie: Neoficial am început să improvizez de la grădiniță, atunci când m-am gândit să „repar” bățul doamnei educatoare rupt din joacă (pentru cei născuți după 2000 – da!!! ne dădea … Citește în continuare Cum am ajuns să improvizez?
Cum am ajuns să improvizez?
Improvizez din: 2003 Trupa din care fac parte: Improvisneyland, Improvisneyland & Asociaţii O scurtă introducere a debutului personal în improvizaţie: Eram student în anul 3 la actorie la UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală și Cinematografică) și am avut un modul de două luni intense de improvizație cu regizorul Vlad Massaci, regizorul care văzuse în … Citește în continuare Cum am ajuns să improvizez?