Ce au în comun baletul și improvizația? Poantele. Și la propriu, și la figurat. Vizualizează o balerina care pășește rapid pe vârfuri, ca și când ar pupa podeaua, care ridică elegant un picior pentru a desena un semicerc în aer, care o ia la fuga de-alungul scenei, sare și face șase piruete consecutive. Ai impresia că fire invizibile o susțin, o ridică și o poartă în aer. Dar nici vorbă de așa ceva. Ai impresia că totul e atât de ușor de făcut, fiindcă o vezi zâmbind. Dar dacă ai încerca și tu aceleași lucruri ai simți muscaturi de pirahna în tălpi, arsuri de gradul 2 între coapse și din afară ai arăta ca un hipopotam în rochiță. Așa e și cu improvizația. Îți dă senzația de lejeritate din afară, însa în spate sunt zile și nopți de depășire a limitelor și conectare cu celălalt. Îți dă impresia că măcar ceva a fost pregătit și învățat dinainte, însă salturile mortale sunt fără corzi și fără plasă de siguranță.
Să vă povestesc cum poate improvizația să-ți schimbe viața.
Am fost la cursurile trupei Improvisneyland la toate modulele. Nu străluceam, dar mă avântam; nu aveam umor deosebit, dar acceptam propunerile și veneam cu idei; nu aveam siguranță nemaipomenită în voce, dar mă expuneam. Improvizația e și un fel de exibiționism, fiindcă vii pe scenă cu sufletul gol, ca un flubber care așeaptă să ia orice formă sugerată de public și conturată de experiența ta și te joci cu el sub lumina reflectoarelor. Fără hăinuțele groase ale niciunui personaj, fără fularul și mânușile unui text îndelung repetat și asimilat. Ce înveți de la cursuri:
- Să depășești orice blocaj. Imaginează-ți că ții o prezentare și nu găsești un cuvânt. Sau laptopul tău afișează eroarea albastră pe tot ecranul din spatele tău. Ce faci? O glumă, bineînțeles. Spui ce gândești. Înjuri. Detensionezi. În orice caz, mergi mai departe. Și asta se învață cu multe exerciții de curaj și încredere.
- Să fii atent la ceilalți. Stai de vorbă cu cineva într-o cafenea. Brusc, se face întuneric beznă. Dacă viața ta ar depinde de enumerarea a 12 detalii din gaderoba celuilalt, ai rămâne în viață? De ce e important să fim atenți? Fiindcă doar așa putem percepe stări subtile, emoții, atitudini care ne ajută să relaționăm mai bine.
- Să accepți și să duci mai departe. Ai simțit vreodată plictiseală când erai într-un grup? Starea aia în care parcă nimic nu se leagă. Sau poate te-ai certat cu iubitul, iubita, prietenii, colegii pe propuneri contradictorii? Nimic nu desparte mai mult decât un NU, nimic nu apropie mai mult decât un Da, și…
- Să te joci. Ne pierdem în timp flexibilitatea, abilitatea de a ne face de râs doar ca să râdem e înlocuită de simțul ridicolului și orgoliu, ne pierdem relaxarea aia care ne lăsa să facem tumbe, să alergăm până ne frigeau plămânii și să punem întrebări stupide. La ce ajută toate astea? La descoperirea lumii, la creativitate și destresare.
- Să scoți iepurele din joben. Cu alte cuvinte să cotrobăi rapid în tine și să scoți la suprafață o fațetă a personalității tale potrivită pentru scena în care joci. Lucru care te va ajuta în toate situațiile în viață. Într-un meeting în care îți renegociezi salariul vei fi ca un leu, cu prietenii ca un peștișor exotic, la prima întâlnire ca un păun, în pat ca un tigru și tot așa. Exersezi introspecția, care e și o formă de terapie.
Între timp am descoperit scrisul de povestiri unde mă simt mai potrivită decât pe scenă și unde pot aplica toate principiile din improvizație. După ce ai stabilit scheletul povestirii și trăsăturile personajelor, restul e improvizație. Și poantele vin de la sine.
Abia aștept să înceapă Festivalul Național de Improvizație, nu mă satur niciodată de acest tip de spectacole și acum vor fi multe, diferite, speciale și cu oameni foarte talentați și muncitori. Ca niște balerini. Hai și voi! Mai sunt bilete. Să vedeți lumea prin ochii unui cameleon mov. Voi fi în fiecare zi acolo și voi oglindi ce mi-a plăcut cel mai mult aici. Vă las până la festival cu hipopotamii în rochițe:
