Citiţi paragrafele de mai jos încercând să vă daţi seama dacă personajele sunt feminine sau masculine.
L. intră în cameră frecându-şi palmele de pantaloni, ca şi când ar vrea să scuture de pe ei termite. Zâmbetul larg, necaracteristic, îi trăda bucuria. M. tocmai pusese o serie de eprubete în centrifugă. “Ce s-a întâmplat?”, întrebă. “Board-ul Nobel ne-a selectat!”.
A. spăla vasele când J. sună la uşă. Îşi uitase iarăşi cheia acasă. “Hei, cum a fost la şcoală?”. “Cum să fie, ca de obicei.” A. se şterse de bluză şi puse o mână pe antebraţul lui J., care tocmai se pregătea să se închidă iar în camera şi să dea muzica la maxim. “Nu ştiu cum e la tine, dar eu în a noua nu mă împrietenisem cu nimeni din clasă. Abia din a zecea am învăţat cum să mă apropii de ceilalţi. Vrei să vorbim despre asta?”.
F. şi B. se cunoşteau de la şase ani. Ieşeau în fiecare seară afară după şcoală să se joace raţele şi vânătorii, leapşa pe coco, hoţii şi vardiştii, frunza, flori-fete-filme-sau-băieţi-actori-şi-cântăreţi, de-a magazinul, de-a impresiariatul artistic, fotbal, ţările, miuţa, tenis la perete. Acum, după douăzeci de ani, se văd mai rar, dar când o fac stau de vorbă până dimineaţă, la o bere sau o cola, desi au serviciu a doua zi.
V-au apărut clar în minte personajele? Aţi putut să le vizualizaţi? Vă voi lăsa în mister şi nu vă voi dezvălui identitatea lor, pentru simplul motiv că ele puteau fi orice – bărbaţi sau femei.
Am participat la workshopul Walk Like A Woman, ţinut de Orla McGovern unde am învăţat că există o mulţime de stereotipuri despre bărbaţi şi femei create şi multiplicare de media care au foarte puţină legătură cu realitatea şi care ne aduc doar neplăceri. De fapt, singurele diferenţe sunt cele care ţin de naştere, de postura corpului (picioare desfăcute / picioare apropiate), atingerea feţei şi părului (la femei) sau mersul hotărât (la bărbaţi).
Hai să vedem mai multe personaje în cărţi, filme şi teatru femei-inginer sau bărbaţi-asistenţi sociali, pentru a ne echilibra sufleteşte 🙂