Teatrul Naţional. Sala Media. 10 minute înainte de spectacol. Mădălina, Anca, Lidia, Ciprian, Bogdan (improvizatori), Iulia (muză) şi Cristi (prezentator), şapte marţieni amatori, aşteaptă cu inima cât un purice să intre pe scenă. Nu ştim cum va fi. Chiar nu ştim. Nici un improvizator nu are idee care va fi personajul său, unde se va desfaşura acţiunea, care este intriga, care va fi ordinea scenelor, a evenimentelor, a interacţiunilor între personaje. Ştim că vom suferi, căci aşa se cheamă spectacolul: Încercarea. Ştim că vom crea o poveste. Ştim că fiecare improvizator va dezvolta un personaj. Atât.

Sub vraja acestei emoţii, fiecare improvizator se poate surprinde eliberând din subconştient idei neaşteptate. Aş putea fi un prinţ, aş putea fi un solist de operă, aş putea fi un jurnalist viclean, aş putea fi o pisică, aş putea fi un spirit. Orice e posibil.

Pot să mă salvez luptând, pot să o fac cântând şi seducând sau pot să o fac improvizând o poezie şi emoţionând. Pot să te amorţesc atingându-ţi obrazul cu coada mea de pisică. Pot arunca o vrajă şi împietri celelalte personaje pentru câteva momente, suficient pentru a scăpa.

Pot trăi într-un moment greu o emoţie autentică. Pot face o alegere morală. Pot să păcălesc un alt personaj. Atâta timp cât este o alegere spontană, publicul va simţi şi va aprecia. Dacă personajul meu va muri, pot trăi acel moment spunându-mi regretele, mărturisindu-mi iubirea sau blestemând pe cel ce mă ucide. Nu ştiu. Dar, atâta vreme cât voi avea curajul să trăiesc acel moment autentic pe scenă, publicul va fi alături de mine.

La final sunt aplauze: entuziaste sau liniştite. Ştim că publicul apreciază curajul, onestitatea, încrederea de a ne arunca în necunoscut împreună cu el. Apreciază spontaneitatea, imaginaţia, firele nevăzute ale poveştii, instantaneele de personaje, chimia improvizatorilor. Ne retragem în culise cu un zâmbet îmbujorat, dar şi cu un val de căldură în suflet. Suntem încărcaţi cu adrenalină, energie, entuziasm, speranţă. Speranţă. Ne privim în ochi, ştim că am fost o echipă, am încercat să ne susţinem, ne-am inventat identiţăti şi le-am susţinut reciproc. Am creat o poveste împreună cu publicul. Am fost conectaţi. Am trecut împreună printr-o încercare, având încredere unii în alţii, dar şi în public… că ne va accepta şi ne va susţine până la final.

Munca asiduă, exerciţiile, antrenamentele – sunt ele garanţia unui spectacol bun? În improvizaţie nimic nu este garantat! Dar atunci când iubeşti ceea ce faci, atunci când ai încredere în tine, în colegi şi în audienţă, când laşi să existe acea energie caldă şi invizibilă, spiritul improvizaţiei se coboară, magia apare. Şi pentru acele clipe de magie merită să rişti, spectacol dupa spectacol!

Nu aş da amintirea acelor minute de aşteptare a spectacolului de la Teatrul Naţional pentru nimic! Emoţia este mare. Încă o pot retrăi. După ani de zile. M-am despărţit de improvizaţie, dar nu regret nimic din ce am trăit. Dacă mi-ar fi spus cineva că eu, un programator timid şi introvertit, voi improviza poezii pe scenă, voi da viaţă unor personaje, voi crea poveşti alături de alţi inconştienţi, i-aş fi spus că e nebun. Poate a fost doar un vis. O nălucă. O nebunie frumoasă. Ce bine că am trăit-o!

Am fost introdus în această lume de oamenii minunaţi de la Improvisneyland, care vor fi gazda festivalului din 2017. Am crescut alături de oamenii talentaţi de la Urban Impro, bucurându-mă şi eu de talentul lor. Am crescut apoi charismaticii Marţieni, încercând să le transmit mai departe pasiunea şi experienţa acumulată. Am urmărit cu bucurie apariţia unor noi trupe, cum este trupa All In. Oameni prezenţi 100% la apelul improvizaţiei, aşa cum am fost şi eu odată ca niciodată… Am urmărit cu admiraţie evoluţia altor trupe magice, cum sunt iEle, Obligo sau Freeze, precum şi proiectul Recul, unde sunt create cu pasiune spectacole noi, probabil casa improvizaţiei în acest moment. Mulţi dintre cei menţionaţi vor fi pe scena festivalului din 2017. Sunt multe alte nume în comunitatea românească de improvizaţie care merită menţionate. Vă privesc de la distanţă şi sunt mândru. Sunteţi oameni frumoşi, talentaţi şi valoroşi. Vă mulţumesc pentru că existaţi.

Ne puteţi găsi şi pe:
https://www.facebook.com/weloveimpro/
Ne puteţi ajuta în realizarea !MPRO – Festivalul Naţional de Improvizaţie:
https://www.patreon.com/WeLoveImpro