Arhive categorie: We Love Impro

Cum și când te-ai îndrăgostit de improvizație?

PR Wizard Anca Maco i-a intervievat pe câțiva din participanții la ediția aniversară de 10 ani a festivalului. Publicăm răspunsurile lor, întrebare cu întrebare.

DOINA ANTOHI: Acum mult timp, au trecut mulți ani de atunci – 10, 15? – mi-am văzut colegii din Improvisneyland într-un spectacol și mi s-a părut imposibil ce făceau ei acolo. M-am speriat și a trecut ceva timp până să îmi treacă frica. Așa că, acum 5 ani, am mers în Improvacanța și, de atunci, drumul a fost lin – am participat la workshop-uri, am făcut cursuri, am mers la spectacole, și am ajuns și pe scenă, în calitate de actriță improvizatoare. La început eram foarte stângace. Acum am ajuns la nivelul „nu chiar de neprivit”. Sunt și trainer!

DELIA RICIU: Prin 2008, când m-am și apucat de ea. Cum, nu știu exact, îmi aduc aminte doar că mi-am făcut colegii să râdă tare la antrenament și aia a fost pentru mine.

BOGDAN UNTILĂ: Prin 2009, eram cu colegii de facultate într-un turneu. Într-o noapte în care berea nu a lipsit, ne-am uitat la o hârtie igienică și ne-am întrebat: ce altceva poate fi obiectul ăsta? Am facut scene toată noaptea și de atunci nu m-am mai oprit.
De ce e special un act de improvizație?
Un act bun de improvizație face publicul să uite că privește actori, că au rate, că stau în trafic, că vecinul renovează.
Un act bun de improvizație te poartă într-o lume în care râzi de tot ce ți-e frică.

ANDU REGHINĂ: Cu adevărat m-am îndrăgostit de improvizație la antrenamente. La început eram crispat și nu eram în stare să îmi spun numele fără să mă bâlbâi.
Până la un antrenament când pur și simplu am râs aproape continuu și cele două ore au zburat pe lângă mine- nici nu am simțit timpul. Pentru mine acela a fost switch-ul: antrenamentele au devenit din semi-stress, relaxare.

MIRUNA UȘURELU: Improvizația a apărut în viața mea în al doilea semestru din anul I de facultate, datorită profesorului meu, Bogdan Dumitrescu. Relația inițială a fost de “love-hate”, căci mă îngrozea gândul de a cânta versuri inventate pe loc și a nu avea control în scenele pe care le făceam. Însă, cu cât lucram mai mult și eram sprijinită de profesorul meu, cu atât treceam peste fricile care mă țineau în loc. În felul ăsta, acel “love-hate” s-a transformat în “love” și atât.

ADRIAN LOGHIN: Întotdeauna m-a atras, dar m-am îndrăgostit cu adevărat în momentul în care, mă aflam la Teatrul Bulandra, făceam figurație într-un spectacol, și înainte de începerea spectacolului, pe o măsuță în foaierul teatrului au fost scoase mai multe cărți spre vânzare, pentru publicul spectator. Majoritatea fiind, bineînțeles, cărți de teatru sau despre personalități teatrale.
Ochii mi-au căzut pe o cărțulie mică, cu copertile albe și cu titlul verde: ”Impro. Improvizatia si teatrul” de Keith Johnstone. Aveam 20 de lei la mine, cartea era 25, doamnele de la garderobă, pentru ca sunt simpatic, mi-au oferit-o pe datorie. Cartea aia m-a impactat atât la nivel personal cât și ca artist scenic și profesor de teatru. În continuare ocupă un loc foarte important din mica mea colecție și mă-ntorc des sa revizuiesc notițele făcute pe marginile paginilor. Și mi-am plătit și datoria… la un moment dat.

DAN MIRON: Primul spectacol de impro l-am văzut în ultimul an de facultate, eram exchange student la o universitate din SUA. Era trupa universității și efectiv mi-a explodat capul când am văzut ce fac cu imaginația. Atunci mi-am zis că trebuie să găsesc așa ceva și în România și astfel am devenit spectator fidel al trupei Improvisneyland cu care am început și cursurile.

Habemus histriones!

Cele șase casting-uri și o selecție au avut loc, și au fost încântătoare. La ele au participat peste o sută de performeri, o bună parte dintre ei fiind novici în cadrul Festivalului.

Iată echipele selectate:

* Tocănița de idei, spectacol de debut coordonat de Doina Antohi: Ana Birtalan, Roxana Sîrbu, Bianca Stoian, Titi Răduță, Marius Iancu, Thomas Arieșan

* Spectacol Gen Z, regia Ștefan Huluba: Luca Udățeanu, Luca De Mezzo, Dragoș Prundeanu, Maria Petre, Dragoș Sărățeanu, Simona Rădoi, Mario Grigore, Julia Moraru, Mara Burcea

* Spectacol poetic, regia Andrei Bratu: studenți la actorie Miruna Ușurelu, Aurelian Culea, Răzvan Bratu, Alexandra Pribeagu, Dima Tui, Nicholas Bohor

* Bivolul sună întotdeauna de două ori (titlu provizoriu), regia Bogdan Untilă: Mihaela Georgescu, Vlad Pasencu, Octavian Reghina, Adelina Toma, Razvan Bratu, David Moscovici

* Silent scenes, regia Delia Riciu: Dan Miron, Dan Codreanu, Adrian Loghin, Tibi Spătăreanu, Radu Catană, Uța Sabina

* You’ve got improv, regia Vlad Pasencu: Oana Laura Gabriela, Alex Cătănoiu, Mihaela Georgescu, Tibi Spătăreanu, Adriana Bordeanu, Răzvan Teodorescu

* International Show, regia Joe Bill: Doina Antohi (ROM), Stefan Andersson (SWE), Adrian Loghin (ROM)
Adelina Toma (ROM), Orla McGovern (IRE)

Le urăm celor șapte echipe inspirație la antrenamente, și abia așteptăm să-i vedem pe scenă în septembrie!

O nouă structură la a 10-a ediție

Ediția a 10-a vine cu un nou format de festival 🥳

Mai întâi, vom avea o seară specială de opening cu un spectacol de debut (înscrieri clasice aici), un Stuck in the Middle cu echipa regizorilor invitați, și o petrecere de reconectare. 💃🕺

Apoi, vom prezenta publicului șase spectacole produse în premieră de !MPRO.

Cei care doresc să joace în festival sunt invitați să participe la casting, ca în teatrul clasic sau în industria filmului! 🎭🎬

Cei 6 regizori au propuneri variate, pentru improvizatori cu experiență, sau pentru studenți la actorie sau elevi de liceu pasionați de teatru. Citiți în imagini criteriile fiecărui regizor pentru casting, sunt diferite, ca și ei 🙂

ANDREI BRATU propune un spectacol sinergetic, ce îmbină mai multe forme de artă, un spectacol poetic, în care improvizatorii se exprimă prin coregrafie, muzică și poezie.
El va lucra cu studenți și proaspăt absolvenți de actorie.
Andrei a absolvit UNATC București, este actor și trainer autorizat de improvizație, predă cursuri de teatru și improvizație de peste 12 ani, atât copiilor cât și adulților.

Înscrieți-vă la casting prin email la adriana.bordeanu@gmail.com până pe 22 iulie.
Casting-ul va avea loc pe 31 iulie, între 10 și 11.30 a.m. la Teatrul Recul.

ȘTEFAN HULUBA va lucra cu liceeni pasionați de teatru, cărora le propune filosofia Yes, and! Fie că nu au mai intrat niciodată în contact cu impro sau dimpotrivă, sunt super pasionați de acest gen, această experiență va fi una foarte specială. Participanții își vor antrena aptitudinile, îți vor descoperi calități și defecte și vor căpăta încredere că toate acestea pot fi parte din ingredientele unui show excelent.
Ștefan este actor, improvizator și trainer. A absolvit UNATC București, secția actorie în 2010 și masterul de pedagogie teatrală în 2015. În prezent este actor angajat al Teatrului Municipal Bacovia (Bacău) și în București joacă în spectacolele companiei Jamais Vu.

Înscrieți-vă la casting trimițând un email la adina.m.sandu@gmail.com până pe 10 iulie, cu un video de maxim 60 sec., cu tema „Invită-mă în lumea ta și arată-mi de ce improvizația poate fi un nou început”. Vă puteți folosi de orice talent – cântat, dansat, pantomimă, animat obiecte, jonglerie, acrobație, gibberish.
Selecția va fi anunțată pe 12 iulie.

Deliei Riciu îi plac mult desenele și animațiile vechi, așa că vrea să creeze, cu ajutorul celor care i se alătură, un spectacol copilăros, jucăuș și mai puțin încărcat de replici, cu scene silent și slapstick comedy.
Delia face improv de 14 ani, fiind performer și trainer deopotrivă. Ține cursuri la The Fool și câteodată la Comics Club, și predă programe speciale de training pentru cei din mediul corporate. A predat improv în penitenciare, a fost trainer pentru grupuri vulnerabile și și-a antrenat colegii actori din spectacolul InstaShakespeare.

Înscrieți-vă la casting completând acest formular până pe 15 iulie.
Castingul are loc pe 20 iulie între orele 7 și 9 pm, la Teatrul Recul.

Bogdan Untilă este inspirat de stilul dramaturgului David Mamet, și vă propune să vă luați la trântă cu lumea necruțătoare a businesses-ului. Un spectacol plin de dialoguri rapide, în care asupriții și prea ambițioșii fac orice e necesar pentru a obtine ce își doresc.
Bogdan improvizează din 2009 și regizează spectacole de la deschiderea teatrului Recul în 2016. A început cu formate din impro: Risk, Monoscenă, The Bench, Stuck in the middle etc. Din 2020 a urmarit să facă linia dintre teatru și impro să devină invizibilă, prin spectacole ca Livada de Pescăruși (Cehov), Lyric Hotel & Spa (Shakespeare) și Bloc B7, Scara 4 (realism românesc).

Înscrieți-vă la casting completând acest formular până pe 15 iulie.
Castingul are loc pe 27 iulie între orele 7 și 9 pm, la Teatrul Recul.

Vlad Pasencu are o viziune despre spectacolul său: un strat de dramatism și emoție cu un strat de umor deasupra. Serendipitate, flirt, redescoperire, dragoste, bârfe, gelozie, sfaturi din partea celorlalți, poate și ceva secrete bine ascunse – toate astea fac ingredientele spectacolului la care s-a gândit.
Vlad este improvizator, regizor și profesor de teatru de improvizație liber-profesionist din 2006, susținând spectacole în București, Iași, Cluj, Timișoara, Amsterdam, Vienna, Chicago, Gotheborg, Uppsala, Sofia, Athena. Este regizor artistic si trainer al trupelor Urban Impro, Funkey, ImproFun, Joyride și Many Singing Mice. În 2020 a publicat volumul “Un cuvânt, orice cuvânt – improvizația în teatru și dincolo de el”, fiind astfel primul autor român pe subiectul teatrului de improvizație.

Înscrieți-vă la casting completând acest formular până pe 15 iulie.
Castingul are loc pe 19 iulie între orele 7 și 9 pm, la Teatrul Recul.

Joe Bill‘s idea of the show is an artistic reflection of how we are and who we are as improvisers right now:
„It will be a long form improv show, based on the talents and tastes of the selected performers. It may incorporate our collective state of coming together out of the pandemic, celebration of re-connection, use of mother tongues, acknowledgement of whatever is happening in the world at the moment.”
Joe Bill is widely regarded as one of the best teachers of Scenic and Comedic Improvisation in America today. He is one of the founding members of Annoyance Theater Chicago, the Director of Corporate Training at iO Chicago and is a Guest Artist in Residence at The Second City Training Center where he teaches intensives in Duo Improvisation and Improvisation for Actors.

Registration and further details here – sign up online by July 15th.

WANTED: Regizor/antrenor de spectacol long-form

Hello, hello!

Suntem fericiți să vă anunțăm că anul acesta avem un Experimental cu o structură NOUĂ.

Între 9 august și 12 septembrie un regizor/trainer va lucra timp de 20 de zile (3h pe zi) cu 5 improvizatori la un format de teatru de improvizație care va avea premiera în cadrul festivalului (16-19 septembrie).

Primul pas al creării echipei de lucru este lansarea unui concurs de proiecte pentru alegerea regizorului/trainerului.

Înscrierile încep ACUM și se încheie pe 1 iulie!

Pentru a vă înscrie vă rugăm să trimiteți un e-mail la hello@improfest.ro care să cuprindă:

un CV cu experiența de trainer/regizor/coordonator de spectacole de improvizație; 

– o descriere a formatului/conceptului spectacolului și o motivație. 

Ne interesează CUM și DE CE de la voi. Cum arată spectacolul, formatul, de ce formatul ăsta, de ce vreți rolul de trainer/regizor al acestui experimental. Fiecare aplicant poate înscrie o singură idee.

De UNDE și ÎNCOTRO ne ocupăm noi.

Repetițiile echipei (1 regizor + 5 improvizatori) vor fi remunerate, va fi asigurat spațiu de repetiție și va exista și un buget micuț de producție. 

Selecția celor 5 improvizatori va fi făcută după încheierea acestei prime etape de către regizorul/trainerul ales și organizatorii festivalului.

Succes!

 

Nou, noi, nouă, nostru, 9

Anunțăm cu mult entuziasm ediția 9 (nouă) care va avea loc în perioada 16-19 septembrie 2021 la Teatrul Național, Sala Amfiteatru, adică în aer liber cu cerul înstelat să ne inspire.

Nouă ne sună bine. Vouă? Daaaa! Se aude la unison. Ne bucurăm că entuziasmul este molipsitor.

Și?
Și să trecem la treabă! Să luăm ce-i vechi și să-l facem nou.
Am răsfoit toate edițiile anterioare și am ales 10 formate care s-au jucat și care ne sunt foarte dragi pe care vă propunem să le reinterpretați și să vă înscrieți cu ele.

Astfel puteți alege din meniul improfest următoarele:

Risc (2016)
The Bat (2015)
Harold (2015)
Film Noir (2017)
Stuck in the middle (2017)
Fearless (2020)
High school musical (2016)
Speakeasy /Just Play (2017/2019)
Este acum ca niciodata (2017)
Duo long form (2015, 2016, 2017, 2018, 2019)

Înscrierile pentru secțiunea principală se fac aici până la data de 24 iulie.

Și bineînțeles avem si secțiunea Debut pentru trupe nou formate sau trupe care nu au mai participat la festival.

Înscrierile pentru Debut se fac aici

Cei are au jucat formatul în festival vă vor fi și mentori și juriu.

Risc este un spectacol de improvizație… hardcore. Se improvizează și se dă cu zarul. A fost creat la Recul sub îndrumarea lui Bogdan Untilă de către improvizatorii Adriana Bordeanu, Andrei Negoita, George Dumitru, Radu Bucălae, Gabriel Weiscovici
Și pentru că atunci când iei sugestii pe parcursul unei scene, riști să ajungi în locuri cel puțin ciudate, au pus semnul de interzis celor sub 18 ani.
Zarul decide cine începe o scenă, cine trăiește sau moare sau cum se dezvoltă povestea.
Video pentru inspirație: Partea 1 și Partea 2. 

The Bat e povestea celor de la Trupa Freeze. Filosofi din fire, ei s-au provocat la a crea un spectacol de improvizație de formă lungă care se petrece în întregime pe întuneric.
The Bat e un format ‘din ăla vechi’, creat de Joe Bill, puteți să citiți despre el aici.
Video pentru inspirație: aici. 

Harold a fost jucat în improfest de ImproVice. Și dacă la Risc am zis că e un spectacol hardcore, la Harold vă dăm link să citiți singuri :).
Video pentru inspirație aici (min.42)

Film Noir – stați să-mi torn un whisky, să-mi aprind o țigară și să-mi iau vocea misterioasă. Formatul a fost creat la Recul de improvizatorii: Bogdan Untilă, Andreea Samson, Ștefan Huluba, Andreea Mateiu, Andrei Negoiță, Dan Miron și Vlad Pasencu.
Video pentru inspirație: Partea 1 și Partea 2.

Stuck in the middle e un spectacol de improvizație în care un singur om este provocat la maxim de colegii săi să scoată la iveală personaje și scene diferite fără nicio secundă de răgaz, pentru că apare în fiecare scenă. El nu inițiază, ci reacționează la propunerile colegilor. Trupa All In s-a distrat mult cu toți invitații pe care i-a provocat de-a lungul timpului.
Video pentru inspirație aici. 

Fearless este un spectacol muzical mai liber decât însăși libertatea. Nicio îngrădire, doar curaj. S-a jucat anul trecut în festival. Monica Anastase și Vlad Pasencu au insuflat curaj improvizatorilor: Bogdan Untilă, Dan Miron, Ruxandra Coman, Adriana Bordeanu și Liviu Constantin.
Video pentru inspirație aici. 

High school musical – un musical improvizat despre adolescenți, despre nebunia, bucuria și emoțiile liceului. Pus în scenă cu umor, energie și muzică de către membrii trupei Urban Impro, așteaptă să fie reinterpretat. Și e cu nerăbdarea specifică vârstei, așa că săriți pe el!
Video pentru inspirație: Partea 1 și Partea 2. 

Speakeasy – dacă ați fost în sală când s-a jucat, probabil vă amintiți de pocnitul din degete ca semn pentru “Empatizez, empatizez, vai ce-mi place!” Missie Peters și Dave Morris ne-au deschis apetitul pentru poezie. Dar am avut parte de impro liric și în graiul nostru dulce românesc. Mihaela Georgescu și Dan Codreanu au făcut Just Play, o bijuterie de spectacol în care au fost și amuzanți și sensibili. Practic e impro și poezie. În ce proporții vreți voi.
Video pentru inspirație aici. 

Este acum ca niciodată – lăsați-vă imaginația să zburde și personajele să crească într-o seară cât altele în 9 ani. Prima oară jucat de Andrei Bratu, Dan Codreanu, Dan Miron, Adriana Bordeanu, Delia Riciu, Este acum ca niciodată e un format fantasy. Pentru înscriere imaginați-l așa cum vă doriți voi.
Video pentru inspirație: Partea 1 și Partea 2. 

 

Duo long form – se întâlnesc doi oameni cu chimie și fac magie. În festival s-au jucat duo-uri precum: Totul în doi: /  One thousand million love stories /  Nevăzut / Underground:
Cum vreți voi, numai duo să fie!

Împreună, aici și acum

Cine ar fi crezut că cel de-al 8-lea an al impromeleonului va fi și cel mai greu de până acum? Cu toate acestea, amintirile, energia și bucuria pe care le-a strâns de la voi în toți acești ani i-au dat curaj și încredere să viseze și să creeze o ediție specială a festivalului.

Între 5-8 noiembrie 2020 va avea loc cea de-a 8-a ediție a Festivalului Național de Improvizație, în București, la Teatrul Recul.

Tema festivalului este Procesul creativ, punând în lumină și provocându-vă să creați diverse forme de exprimare artistică rezultate din improvizație. Temele pe care le veți trata în spectacolele voastre pot fi cele care vă aduc cea mai mare bucurie, cele care vă provoacă, pe care vreți să le experimentați.

Anul acesta, festivalul va fi compus din mai multe secțiuni în care vă puteți înscrie, secțiuni care vor fi evaluate de câte un juriu diferit și pe criterii diferite:

Secțiunea LONG-FORM: vor fi selectate două cele mai bune spectacole – click AICI pentru înscriere
Secțiunea MUZICAL: vor fi selectate două cele mai bune spectacole și AICI pentru înscriere
Secțiunea SKETCH: vor fi selectate două cele mai bune spectacole – click AICI pentru înscriere
Secțiunea DEBUT: vor fi selectate două cele mai bune spectacole – click AICI pentru înscriere
Secțiunea Freestyle – RAP: vor fi selectați 10 cei mai buni rapperi pentru a intra într-un workshop alături de un freestyle rapper invitat în festival, iar apoi cei selectați vor urca pe scena festivalului; click AICI pentru înscriere
Secțiunea EXPERIMENTAL: vor participa câte 8 actori în două ateliere experimentale care se vor termina cu spectacole jucate în Festival. Unul dintre ele va fi coordonat de către echipa Anananas & Pampamplemousse (ex. La Carpe Haute), iar celălalt de către Dave Pasquesi (TJ & Dave)

Un alt element de noutate din acest an este legat de procesul de selecție: fiecare secțiune se bucură de o echipă artistică proprie, cu criterii diferite potrivite fiecărui tip de spectacol. O trupă / un improvizator poate să aleagă să se înscrie la mai multe secțiuni cu proiecte diferite.

Ne bucurăm de diversitate în echipa artistică și iată de cine vor fi jurizate proiectele voastre anul acesta: Adina Maria Sandu, Mihaela Sîrbu, George Dumitru, Vlad Dragomirescu, Mimi Brănescu, Maria Bujanca, Adi Sandu, Doina Antohi, Bobo Burlăcianu și MC Bonel.

La fel că în fiecare an !MPRO Fest este și un prilej în care învățăm împreună: fie că este vorba de atelierele experimentale care dau naștere unor formate și spectacole noi, fie că este vorba de cursuri pentru începători sau avansați realizate de invitații noștri. Anul acesta am pregătit #Bursa!MPRO care te va ajuta să obții un loc gratuit în oricare dintre atelierele mai sus menționate. Oferim câte o bursă de participare pentru FIECARE din workshop-urile din festival, iar aceasta se va obține pe bază de motivație – trebuie să ne povestești CUM te va ajuta pe tine atelierul respectiv. 🙂

Rămâneți cu ochii pe pagina de facebook pentru că Impromeleonul iese din hibernare și v-a pregătit o grămadă de surprize.

*Suntem pregătiți cu scenarii alternative în cazul în care în noiembrie nu ne vom putea întâlni, nu vom putea călători și vom avea restricții cu privire la numărul de persoane care pot să fie în același timp într-un spațiu interior. Aceste scenarii alternative le vom pune în acțiune pe parcurs, dacă va fi cazul. În eventualitatea în care festivalul va căpăta o dimensiune online, vom păstra aceleași proiecte selectate (în cazul în care vor dori și câștigătorii) și vom pune la dispoziție know-how-ul și infrastructura necesară pentru a derula aceste spectacole online.

Ediţia 7 – Bring your best

Anunţăm cu bucurie că Festivalul Naţional de Improvizaţie a ajuns la a 7-a ediţie şi se va desfăşura în perioada 7-10 noiembrie, la Teatrul Național, Sala Media.

Anul acesta !MPRO vă oferă libertate totală. Astfel, tema de data aceasta este o provocare: Bring your best. Vă invităm să vă înscrieți cu un format la care să excelați – vrem să vedem performanță și calitate. Ce vă definește grupul? Ce vă bucură cel mai mult? Ce vă dă un fior pe șira spinării, nu vă lasă să stați jos și vă determină să vă ridicați și să cereți o sugestie? Vrem să vedem bucuria în forma ei cea mai bună, antrenată și gata pentru aplauze meritate.

Ediția din 2019 a Festivalului Național de Improvizație va fi o celebrare a tuturor disciplinelor artistice care se bazează pe metoda improvizației. Iată noutăţile din calendarul festivalului: Battle Rap, Slam Poetry, Maestro, Improvizație tip short-form și Stand-up Comedy improvizat (Setlist).

Structura completă a celor 18 spectacole din festival este:

Debut – 1 spectacol; Formularul de înscriere este aici: https://forms.gle/S9G3rJtm31r2DyG19
Short-form – 1 spectacol; Formularul de înscriere este aici: https://forms.gle/kCVhkD4GgmFxEknb9
Long form – 6 spectacole; Formularul de înscriere este aici: https://forms.gle/TKQWP1Zi6ZKNwBEp6
Open-stage – 1 spectacol
Elevi – 1 spectacol realizat cu liceeni din 3 licee, cu care vom lucra timp de trei săptămâni înainte de festival
Maestro – 1 spectacol de 40 de minute în care se vor întrece pentru titlul de Maestro del Maestro toți cei care au câștigat titlul în cadrul spectacolelor de acest gen organizate de Urban Impro în B52
Experimental – 2 spectacole create în cadrul festivalului
Internațional – 2 spectacole jucate de invitații internaționali
Slam Poetry – 1 spectacol invitat
Battle Rap – 1 spectacol invitat
Setlist – 1 spectacol invitat

Perioada de înscrieri pentru secţiunile Debut (1 loc), Short Form (1 loc), Long Form (6 locuri) este 15 iulie – 6 septembrie.

Spectacolele selectate vor fi anunțate în prima săptămână din octombrie.

We can’t wait to see your best!

O discuţie sinceră cu Delia Riciu despre intimitate

Bună, Delia!
Bună, Lore!

Improvizația este ca..
Libertatea. Pentru mine.

Improvizezi de mult timp, ce te motivează încă?
Mă ține motivată pentru că încă mai am lucruri de învățat, mai am teritorii de explorat prin impro și mai am, în primul rând, niște lucruri de învățat despre mine. Improvizația te scoate constant din zona de confort și te pune față în față cu tine. E ca un drog. Pentru mine. Pf, da’ ce clișeic sună!

Sună foarte mișto! Delia, cum te-ai apucat de improvizație?
Eram anu’ întâi de facultate și mi-a zis un coleg că se face un casting pentru o trupă de impro, undeva în La Scena. M-am dus și așa am intrat în cea mai veche trupă de improvizație din țară, Comedy Punct Show. A fost un workshop/casting de trei zile. Atunci am cântat pentru prima oară în viața mea și-mi tremura microfonu’ și tot, după care am intrat în Comedy.
Ne antrenam constant dar nu am jucat decât după șase luni de antrenamente și văzut spectacole. Făceam short form și umpleam lejer o sală de o sută de oameni. Am învățat multe în perioada aia, inclusiv să fiu MC. Între timp, apăreau alte trupe. Se cristalizau Obligo, Improvisneyland și lumea improvizației devenea din ce în ce mai tentantă.

Deja se contura comunitatea în trupe diferite de impro…
Da, și după ce a murit încet Comedy.show, am fondat împreună cu fostele mele colege de facultate trupa iELE, prima trupă de improvizație din România formată exclusiv din tipe. Și am început de la 0, făcând de toate, de la Photoshop în formă precară pentru afișe, spațiu de repetiție, la antrenamente, organizare, PR. Tot! Încercam să fac multe ca să existe această trupă și atunci mi-am dat seama că da, dacă vrei să faci impro pe bune, trebuie să alergi.
Apoi am făcut parte din grupul care a deschis Reculul și am văzut că se pot amesteca improvizatori din trupe diferite și asta a fost wow, a foarte marfă.

Reculu` oferea un spațiu și ocazii să va descoperiți între voi.
Clar. Prin diverse competiții, maratoane, cage match-uri și chestii organizate. Acolo i-am cunoscut și descoperit pe Dan Birtaș și pe George Dumitru. Și am creat trupa Jinx, spectacolul Road Trip și am mers la spectacole, la festuri* împreună. Ne-am creat un volan cu care băieții n-au fost de acord, dar care a făcut senzație peste tot pe unde am fost. La fel de multă senzație a făcut și spectacolul nostru, Road Trip, ceea ce m-a bucurat. M-a bucurat foarte mult. Mă văd în viitor jucând foarte mult cu ei. La modu` că dacă o sa am vreodată copii, Dan Birtaș aș vrea să-i fie naș.
*Festivaluri de improvizație din România și din străinătate

Ce a funcționat așa bine în formula asta?
A fost un alt fel de a face impro. Făcusem short form ani buni, iar la Recul explorasem cât de cât long form, însă cu ei am simțit clicku`. E ca în relații când nu știi neapărat dacă va fi the one. Chiar dacă nu știi sigur, tot simți că merită relația aia. Și cam așa e cu mine și cu Jinxu`, merită relația asta extraordinar de mult.

La ce lucrați acum în Jinx?
Acum lucrăm la un format narativ, sort of. Adică testăm mai multe teritorii și vrem să vedem ce putem aduce nou. Vrem ca show-ul să aibă parte de mai multă susținere. Efecte de lumini și suport musical care să fie complementare cu ceea ce se întâmplă pe scenă, nu să fie la modul „hei, pune și tu piesa asta de început și atât”.

Îmi vorbești fain despre George și despre Dan, de ce e important să fie chimie în trupe, cum aud mai mereu?
Pentru că dacă ai o chimie, se creează magie pe scenă. Impro presupune o foarte mare încredere în partener și presupune ca ceea ce-ți propune el tu să accepți și să poți să construiți împreună. Dacă e și potrivire, duceți lucrurile la alt nivel.
Îți dau un exemplu, sunt momente în care în scenă, știu că Dan urmează să facă ceva și știu cum pot să-i ridic la fileu. Asta poate să fie și o chestie bună, dar în egală măsură să însemne că tind să apelez la aceleași mecanisme. Ce e mișto e să fii conștient și să încerci să surprinzi de fiecare dată astfel încât echipa în care ești să crească și să crească fiecare pe chestii diferite. Pentru că se instaurează o dinamică în care să spunem că jucăm aceleași tipare umane și e bine din când în când să le mai schimbi și să surprinzi ca să descoperiți lucruri noi.

Ce tipuri personaje preferi sau îți place să faci?
Cred că-mi place să joc bărbați. Mi-am dat seama cu spectacolul Housewives de la Improteca, unde suntem numai femei. Și-mi place să joc bărbați pentru că eu aș fi un bărbat foarte mișto.

Ha, și eu cred că ai fi un bărbat foarte mișto ☺))
Îmi place că nu mă duc în stereotipii cumva, ci de fiecare dată bărbații pe care i-am creat m-au surprins. Au fost și bădărani, și sensibili, bărbați care ascultă, care comunică, au fost toate felurile de bărbați. Da, și îmi place să joc bărbați. Ce ciudat sună, dar da!

Sună ca și cum you`re coming out.
Da, da, da! I am!

Ai jucat cu Adina Sandu în Impro Intimitate. Cum a fost pentru tine spectacolul?
Uite iarăși, apropo de oameni cu care am o chimie extraordinară, Adina potențează în mine cel mai mult libertatea de a improviza. Mă face să mă simt genială. Îmi acceptă și îmi duce mai departe propunerile cu atâta spirit ludic, încât mi se pare extraordinar felul în care improvizez cu ea și îmi plac toate momentele cu ea. Sunt complet relaxată și n-am niciun moment în care sunt în cap.

Ai vreo scenă pe care ai reținut-o în mod special?
Cel mai mult mi-a plăcut scena dintre profesorul de fizică cuantică și soția lui, când el vorbea despre accelerare de particule și ea încerca să fie sexi pentru el.

Cred că aș putea spune că așa s-a simțit și din public…
M-a distrat extraordinar de mult.

Impro Intimitate face parte dintr-un proiect mai amplu, We Love Impro, care încearcă să mențină o comunitate faină de improvizatori. Povestește-mi puțin cum s-a coagulat.
Prima oară când am realizat că este o comunitate a fost la primul Festival Național de Improvizație și apoi din ce în ce mai mult cu fiecare ediție și cred cu tărie că existența comunității de impro se datorează întru totu` Monicăi Anastase. Bineînțeles, au contribuit și Reculul și trupe și improvizatori separat și împreuna și cum vrei tu, însă cred că fără inițiativa, persistența și încăpățânarea asta a ei de a aduce oamenii împreună nu se simțea la fel.
A adus improvizatori din afara Bucureștiului, traineri străini, ceea ce a reprezentat un boost extraordinar la nivelul calității spectacolelor de impro, adică Monica e mama la improvizație, fiindcă n-am văzut om care să ofere într-un mod mai selfless ceva. Știi cum e, suntem oameni și suntem orgolioși și vrem recunoaștere și spotlight de cele mai multe ori. Eh, Monica vrea să vadă fenomenul ăsta crescând pentru că ea crede în el. Deci da, o dată cu ea am simțit că există o comunitate.

Ce înseamnă pentru tine comunitatea de impro?
E greu de definit. Sunt o grămadă de oameni care au intrat în viața mea, sunt diverși, mă surprind și aș vrea să crească mult comunitatea asta, cu cât mai mulți dintre noi acolo.
Ce mai e marfă e că implică oameni din atât de multe domenii și deci se nasc inițiative foarte faine când aduci oamenii împreună și-și pun mintea la treaba. Mi-ar plăcea să avem mai mult timp să facem tot ce ne-ar plăcea, asta ar fi ideal.

Ce rol a jucat improvizația în viața și dezvoltarea ta personală?
Au fost două momente. Primul a fost în timpul facultății, după primele spectacole la Comedy, când vedeam că am anumite piedici. Erau mici crize existențiale și blocaje pe care le simțisem de la teatru prin facultate, dar în impro și nu când făceam teatru, simțeam mai bine lucrurile cu care ar trebui să lucrez la mine.

Și asta a fost atractiv pentru Delia de atunci?
În anul II spre III, m-am decis că îmi place mai mult improvizația decât îmi place teatrul. Pur și simplu era mai exciting și mai liber.

Nu e un pic controversat ca fiind actriță să preferi improvzația teatrului?
Ba da. Dar ceea ce o să zic o să fie și mai controversat. Nu pare că ar avea legătură cu impro dar pentru mine are. Impro mi-a fost terapie într-o perioadă când n-am știut neapărat să gestionez foarte bine niște schimbări în viața mea personală.
L-am văzut pentru prima oară ca bărbat pe George, partenerul meu actual, într-o scenă în care eram un cuplu care își împărțeau lucrurile la divorț. Pentru mine nu era neapărat o perioadă bună pentru că mă simțeam copleșită, aveam un job ca să pot contribui la Recul, relația în care eram atunci era pe final. Și toate ăstea au coincis. Practic impro m-a ajutat să accept într-o formă sau alta că e posibil să mă îndrăgostesc de altcineva în timp ce sunt într-o relație, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte inconfortabil.
Deci dacă zici că impro pentru mine în perioada aia a fost terapie, nu greșești. Am dat cu fail, n-am luat cea mai bună sugestie din public, nu mi-au ieșit deloc scene bune, dar am învățat încet încet să gestionez ce s-a întâmplat, să vorbesc liber despre sentimentele mele, incluzându-le din când în când în spectacol, dacă apăreau, fără să le forțez. Ooo, și cum apăreau..

De ce ai sfătui pe cineva să înceapă să facă impro?
Improvizația o faci pentru tine, nu neapărat pentru public, pentru că descoperi lucruri despre tine, și bune și rele. Descoperi cum să vezi negativul într-o lumină pozitivă, cum să-l accepți mai ușor la tine.

Te expui foarte tare..
Da, devii foarte vulnerabil, pentru că e o filosofie în impro, nimic nu e în mod absolut corect sau greșit, de aici am dedus că și omul e și bun și rău și că nu e nimic corect și greșit la tine.

Acceptare..
Exact, iar impro te ajută să descoperi și să accepți lucrurile ăstea la tine, iar apoi să decizi pe mai departe ce faci cu ele, unde ai vrea să le duci sau în ce ai vrea să le transformi.

Judecata de sine

Nu te mai autoflagela, ci acceptă-te așa cum ești. Cam așa ar suna un sfat pe care Andru din prezent l-ar da unui Andru de acum 1 ani – 1 an jumate, chiar și mai noob în ale improvizației decât cel actual.
Acest noob mergea destul de des să vadă spectacole de impro și, cu cât spectacolul era mai bun, cu atât mai mare era îndoiala lui de sine la final. Nu era vorba doar de o întrebare generică de tipul ”oare voi putea ajunge și eu vreodată la nivelul ăla?”. Era o îndoială care viza chestiuni particulare.
Mă uitam la Andrei Negoiță cum își folosește tot corpul pe scenă, la personajele făcute de Dan Miron sau de Adriana Bordeanu, la modul la care lucrează Dan Codreanu cu obiecte imaginare și la câte și mai câte alte lucruri făcute de mulți alți improvizatori. Și comparam ceea ce vedeam cu modul în care îmi foloseam eu corpul pe scenă, cu personajele făcute de mine sau cu modul în care lucram eu cu obiecte imaginare. Era o comparație în urma căreia ieșeam, în mod invariabil, prost. Foarte prost. Și ăsta era un prilej foarte bun de a mă gândi de ce mai continui să fac impro.
Nu aș ști să spun exact cum sau când, dar această dinamică s-a schimbat la un moment dat. Și nu pentru că acele comparații au început brusc să fie în favoarea mea. Ci pentru că mi-am dat seama că nu are sens să compar ceea ce improvizatori cu mult mai multă experiență fac cel mai bine cu ceea ce eu, improvizator cu puțină experiență, fac cel mai prost.
Eu în liceu am făcut profilul mate-info și, în anii de după, am stat să învăț cum să interpretez și să argumentez pe baza unor texte de lege. Am o ură viscerală pentru dans, pe care nu mi-o înfrâng decât în mod conștient și forțat și pentru 15 min pe ceas, ca să scap de gura prietenei mele. Ce naiba din ceea ce am făcut până acum ar fi anunțat deci o folosire plenară a corpului într-o scenă de impro? Absolut nimic.
Cu toții avem 20-30-117 ani în spate în care ne-am format ca oameni într-un anumit fel. E firesc ca acel fel, atât de cimentat, să fie cel care iese la iveală în impro.
Asta nu înseamnă că nu ar trebui sau că nu ar merita să introducem chestii noi în bagajul nostru. Ba da. Doar că mindset-ul ar trebui probabil să fie cel de flexibilizare a modului nostru de a fi, de a-l condimenta cu ceva cu care suntem mai puțin familiari (e.g. personaje), iar nu de negare a modului nostru de a fi și de a încerca o schimbare la 180°.